Mi-e sete, mi-e sete de o vorba buna,
Si dor mi-e de cuvinte ce-mi spuneai,
Copila mea, mai spune-mi o minciuna,
Sa ma arunce iar din iad in rai.
As vrea sa-ti stiu parfumul, dar ma doare…
Caci timpul nu ne-a afectat,
Insa distanta nesperat de mare
Ea a distrus ce nici n-a existat.
Desi stiu dorul ce mi-l porti,
Asemeni cum ti-l port eu tie,
Asa ne-a fost descris in sorti
Sa nu fim inca, pe vecie…
Mai asteptam o scurta vreme
Pan’ sa putem vorbi de doi,
O luna, o vara , o toamna, sau o viata,
O alta vesnicie s-o deschidem noi,
Si-acel cuvant format dintr-o silaba
Sa fie definitia noastra-n veci,
Nimic mai bine sa nu defineasca
Eu, plus tu, ori mii de zeci…
O armonie muzicala a iubirii,
Si-o matematica pierduta-n nori
O fizica pierduta-a daruirii
Toate-mpreuna sa dea cuvantul NOI…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu