Privind incet peste trecut,
Realizez ca n-am pierdut nimic,
Dar stand la panda pentru viitor,
Sa-mi pierd viata risc, sa mor…
Prea multe fapte bune am facut,
Prea multe rele s-au intors,
Departe caut inca in zadar
Dar aflu ca dreptatea n-are nici un rost.
E foarte bine sa visezi frumos,
Dar groaznic e atunci cand te trezesti
Sa speri din nou ca totul v-a fi bine,
Desi esti constient ca te-amagesti.
O sumedenie de sperante,
Un car intreg de promisiuni,
Sevraje spulberate din iubire
Si proprile-ti tale minciuni.
***
Traiesc intr-un desert de gheata,
Si umblu ne-ncetat din colt in colt,
Dar nu gasesc craiasa de zapada,
Ca sa-ncalzeasca sufletul meu gol…
Intr-un final te-am regasit, frumoasa,
Prea rece si tacuta-ai devenit
Din vina celor mici ca mine,
Ai risipit caldura si ai amortit.
Ai inghetat treptat, tot iglul de crystal
Din sufletul tau rece si speriat,
Cum pot iubirea mea s-ajung la tine
Sa iti arat cat pot sa fiu de cald.
Doar pentru tine inima-mi tresalta,
Nu pentru iglul tau de diamant,
El este o bariera infinita
Dar cu iubire voi putea sa-l sparg.
Eu ma bazez pe-un singur lucru,
Ca-n amorteala asta n-ai pierit de tot,
Te rog, ridica ochii catre mine,
Craiasa mea, revii, te rog…
- I-ati gandul, muritor nebun,
Sufletul tau e rece din propria sa natura,
Si nu ai cum sa risipesti
Un scut de gheata pura.
De ce-mi promiteti toti iubirea?
Si sincere prostii…
Voi m-ati bagat in scut de gheata,
Dar nu-l veti risipi.
Decat cu o conditie, simplu om:
Revino cu o raza-nfierbantata,
Un strop de rai si-un colt de cer,
Si gheata mea v-a fi topita-ndata.
- Dar… - Nici un dar !!!
Ti-am spus,… ce altceva mai vrei?
Dar stiu, esti simplu muritor,
Deci spune-mi tu, ce poti sa imi oferi?
- Craiasa mea, sunt simplu muritor,
Nu-ti pot indeplini porunca,
Un singur dar primit-am, de la zei,
Te rog accepta-l, si-mi apreciaza munca.
O clipa de tacere, … o clipa lunga…
Iar zana-si ridica privirea:
- Strainule ! ai invatat tu sa iubesti?
Strainul isi indeplini menirea…
Doar lacrimi de cristal pe scut de gheata,
In ochii muritorului asemenea,
Craiasa devenea o simpla fata,
Caci din iubire ea se transforma…
Din tenul rece, o raza calda dispersa,
Si stropi de rai se prelingeau din ochii ei,
In colt de cer s-a transformat minunea,
Ce-avea sa fie inceputul dragostei…
Subtil, suav, ea se ridica in picioare,
Si pasi marunti spre muritor indreapta:
- Copil nebun, de ce faci asta?
Eu stiu ca nu exista dragoste curata…
O alta clipa de tacere, dar lumina
Ce reflecta din paru-i cret si lung,
Lovea cu forta unei sabii
Baiatul ce privea-ndelung.
- Unde privesti? Baiat cu jar in suflet…
De ce ti-e teama, in brate sa ma iei?
- Ma tem ca mana-ti alba de zapada,
O voi topi privind in ochii tai…
-Nu-ti fie teama, caci sunt bine,
De cand iubirea ta m-a transformat,
Nu mai sunt inger de zapada,
Sunt inger de pamant aproape-un veac…
Am renuntat si la eternitate
Sa pot simti ce tu-mi oferi,
Voi renunta chiar si la viata
In clipa-n care o sa-mi ceri…
Sfarsit, partea I
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu